A trecut Q1, trainingul sufera
Iata ca s-a terminat primul trimestru. Si? (mai mult…)
Iata ca s-a terminat primul trimestru. Si? (mai mult…)
Sunt uimit de schimbarea de atitudine la angajatii OMV. Nu numai ca sunt mult mai draguti in ultima perioada dar zici ca le-a fost administrata o injectie care i-a transformat pe toti in vanzatori. Daca pana acum cand imi comandam o cafea la statia de pe autostrada Bucuresti-Pitesti intrebarea “Nu ati dori si un produs de patiserie?” aparea uneori, acum este o constanta in comportamentul lor. Mai nou insa imi sunt investigate si necesitatile legate de sucuri, odorizante de masina, si, in ultima instanta daca toate celelalte dau gres si ma tin tare de protofelul meu, sunt atacat in spiritul de bun samaritean si mi se arata dragalasul catelus de plus care ar putea ajuta un copil orfan daca il cumpar pentru doar 20 RON. Foarte tare! Oare ce le-or fi facut?
Lucrez in HR in industria IT, probabil multi stiti.
Personal, pot sa spun ca aceasta situatie numita si criza m-a luat pe sus inca de prin mai-iunie 2008.
Sunt in business-ul de training si consultanta de vreo 20 de luni. Compania cu care lucrez este cea mai mare din piata din punct de vedere cifra de afaceri, zile livrate, consultanti. De cand am inceput colaborarea, preocuparile mele au fost sa ma integrez cat mai repede si sa livrez. Ambele as zice ca s-au intamplat repede in sensul in care am invatat mersul lucrurilor in vreo 6-8 luni si am fost unul din cei mai activi traineri din anul trecut.
Imi place ft mult sa schiez. In mod normal as fi acceptat invitatia prietenilor de a mai merge 4 zile in Franta, pret deosebit, in total 900 EUR. Primul instinct a fost sa accept cu entuziasm. Dupa o zi de gandire (si mai ales de calcule) am hotarat ca e prea riscant. Nu prea scump, ci prea riscant. Adica s-ar putea sa imi ingreuneze plata ratelor, plata scolii, plata gradinitei, etc. Mai putin schi anul asta!