O decizie cel putin ciudata in contextul crizei: Scoala Europeana Bucuresti mareste tariful cu 25%. Adica de la 520 EUR la 650 EUR pe luna.

(mai mult…)

Pana anul trecut in martie stiam deja unde mergem in vacanta de vara. De obicei aveam si rezervarile facute.

(mai mult…)

Nu ma pasioneaza politica si ce mai fac cei din conducerea tarii. Urmaresc insa pe cat posibil ceea ce pare sa aiba impact in viata mea personala sau profesionala.

(mai mult…)

Sambata. In drum spre casa. La un semafor imi dau seama ca mi-e groanic de sete. In cateva sute de metrii vad un chiosc de cartier. Opresc si intru plin de speranta ca un ratacit in desert care vede oaza. Frigiderul cu bauturi foarte gol. “N-au avut avut timp sa le puna in frigider sau mai au unul” incerc sa ma mint singur. Intreb timid de o Cola (Coca sau Pepsi e intrebarea pe care v-o las voua ). Nu au… :((( . Ma uit tulburat la 3 sortimente de sucuri pe care le au in frigider si aleg cu greu unul dintre ele pentru ca nici unul nu era pe gustul meu. Scot cea mai mica bancnota pe care o am in portofel - 50RON. Surpriza! Nu are sa imi dea restul.

(mai mult…)

Cateva date dintr-un reportaj despre piata imobiliara vazut pe ProTV:

- 80% dintre proiectele de blocuri incepute deja au fost puse pe “hold”. La multe dintre ele investitorii au disparut, iar clientii nu mai au cu cine sa vorbeasca.

(mai mult…)

Actele se aduna teanc la avocata, eu mai alerg dupa diverse copii in care imi dau casa in comodat tot mie.

(mai mult…)

Da. Uite cum te face criza să acţionezi contra voinţei tale. Tre să mă mut, IAR….
Aproape când mă obişnuisem în noul loc, în noua casă, trebuie să îmi fac iară cutii, saci, muncă, bătaie de cap, stres, timp pierdut, oboseală, altă tranşă de bani de strâns, avansul de 2+1 (cel mai des întâlnit)…etc, nu mai vreau, mi-e pur si simplu silă.
Dar, e contra voinţei mele şi iată că va trebui să o fac.
Cauza: cursul euro. Dar acuma stau şi mă întreb unde ajung, de la o chirie de 500 de euro (apartament cu trei camere, închiriat în vara 2008), împărţită la trei persoane, şi la un apartament de două camere la 350 euro împărţit la două persoane (între timp una dintre prietenele cu care stăteam s-a mutat cu prietenul). Popunem proprietarului actual să ne mai lase la preţ, acesta spune un NU hotărât…
Calcul simplu, 500:3=167 euro/persoană sau 350:2=175 euro, dar decât să plătesc 250 euro mai bine mă mut şi da, se va vedea o economie de 75 de euro, deci mă mut.
Bun, văd trei apartamente în weekend, un confort doi, frumuşel, nou nouţ ca să zic aşa (proaspăt renovat cap coadă), dar proprietarul vrea 350 euro, 2+1, după cum spuneam PLUS impozitul plătit pe suma asta, deci duce la vreo 400 şi se mai scade din economie, ca să nu mai zic că e greu de făcut rost de acei 2+1, respectiv 1050 de euro. Apropo de asta, mai vedem un apartament, tot 350 euro, confort 1 ce-i drept, însă arata groaznic, pereţi urâţi, baie urâtă fără niciun fel de îmbunătăţire…etc şi întrebăm totuşi cum doreşte omul banii şi zice 2+1, evident! Atunci noi replicăm 1+1 nu se poate? Şi acesta zice, păi cât înseamnă? 1050 de euro! E, păi e puţin, nu? Ce uşor e de spus când ai bani DOAR de încasat, nu?
În concluzie, după ce că ar trebui ca această criză şi aceste reduceri ale preţurilor de închiriere să fie în avantajul nostru, al celor care vor să închirieze tot proprietarul are mari pretenţii. Când de curând citesc un studiu realizat de o mare companie de consultanţă imobiliară care arată că cei care caută să închirieze nu mai fac contracte pe perioadă foarte lungă şi vor să stabilească preţurile cu proprietarii în lei. Unde, unde, unde sunt proprietari atât de flexibili în Bucureşti? Că vreau şi eu…..