Stiu ca va veni momentul in care va trebui sa raspund la intrebarea: “Si ce ai facut de criza?”. Raspunsul la care lucrez este: “mi-am dat demisia si mi-am inceput propria afacere” (nu neaparat in aceasta ordine stricta)

Anul trecut, in timpul unei pauze de 3 luni din “sistemul” in care lucrez (prietenii stiu de ce, veti afla si voi cu vremea) mi-am dat seama ca, la distanta fiind, vad anumite lucruri mai bine. Practic faceam lucrurile pe care le stiam si le puteam face si acasa, numai ca acolo, fiind vorba de alta tara, aveam statut asemanator celui de consultant, in consecinta lumea ma lua in seama Si lucrand eu asa am inteles mai mult decat privind din vechea perspectiva.

Am inteles mai bine mitul consultantului, al expatului, al colonizatorului alb (despre acestea voi povesti in blogul meu candva). Dar am mai inteles si ca facand cam acelasi job de aproape 9 ani am ajuns intr-un punct de cotitura. Major. In care trebuie sa-mi raspund sincer daca ma multumesc cu ce am. Sau merg mai departe. Iar daca merg mai departe, cum o fac. Pentru ca promisiunile pe care le tot primesc de vreo 4 ani nu se indeplinesc, si se pare ca sansele sunt din ce in ce mai minuscule (dar deja am trecut de faza sperantelor) si in plus considerandu-ma acum in stare de mai multe decat acum cativa ani, mi-am zis: ok, nu voi mai lucra la alt angajator ci ma voi muta la firma mea.

Si uite asa, spre sfarsitul lui 2008 m-am apucat de infiintarea firmei mele, impreuna cu un alt asociat. Acum sunt in faza actelor la avocat, al depunerii capitalului social, etc. Cea mai grea parte a fost obtinerea semnaturilor de la presedintele blocului pt stabilirea sediului social, dar am rezolvat-o, legal, dar ignorand pe cei care erau in mod vadit impotriva fara sa stie de ce, doar din principiu. Ca invatamant din tot acest demers: e bine sa te intelegi cu vecinii cei mai apropiati, caci se dovedesc oameni rezonabili daca le explici totul cu calm. Ai mei au fost chiar draguti. Cu oamenii rau intentionati din principiu e bine sa nu te contrazici, mai bine spui ca ei si faci ca tine (am ajuns mai tarziu la aceasta picatura de intelepciune…)

Acum, pentru ca o noua afacere inseamna timp alocat si energie, am hotarat sa ma retrag incet din jobul meu cel de 9 ani… Maine se anunta schimbari organizationale in firma. Dar atitudinea de la care nu trebuie sa ma abat este cea de privitor, amuzat cand e cazul dar impartial si detasat complet. La urma urmelor e vorba de sanatatea mea mentala care conteaza mult in intreprinderea importanta ce ma asteapta.

In concluzie voi relata cat de des pot despre cum e sa-mi dau demisia in perioada de criza, de la o corporatie maaare, renuntand la un trai comod si cam fara griji si sa ma dedic unei afaceri noi, proprii, despre care doar sper in momentul acesta ca va merge, incercand sa imi urmez vocatiile pe care le-am (cam) ignorat in ultimii 20 de ani

Va rog sa imi tineti pumnii caci am planuri frumoase in care abia astept sa va implic si pe voi.

Momentul nu este simplu pentru mine, in primul rand dpdv emotional, dar stiu ca va fi bine

Daca aveti sfaturi, le astept cu draga inima, sunt binevenite!

Tags: afacere, corporatie, criza, demisie, initiativa, online, start-up