Ce se întâmplă azi cu furnizorii de tot felul seamănă foarte bine cu ce vedeam în 1997 - 1999.  Din cauza asta chiar şi abilităţi de negociere mediocre pot avea rezulate spectaculos de bune.  Un client primise in noiembrie anul trecut o cotaţie destul de picantă pentru campania publicitară pe care şi-o dorea.  Până acum am reuşit să scad preţul cu 500% fără să mă întâlnesc cu reprezentanţii companiilor de publicitate.  Doar din mail-uri şi telefoane.  Pentru ajustarea finală am să mă întâlnesc faţă-în-faţă.

Observatie pozitiva de business in urma crizei: oamenii cu care lucrez sunt mai preocupati si mai atenti ca niciodata. Nivelul de efort si determinare este peste media anului bun 2008. Staful care in mod normal nu era preocupat de vanzari a inceput sa genereze leaduri si intreaba despre ce s-a mai vandut.

(mai mult…)

Da. Uite cum te face criza să acţionezi contra voinţei tale. Tre să mă mut, IAR….
Aproape când mă obişnuisem în noul loc, în noua casă, trebuie să îmi fac iară cutii, saci, muncă, bătaie de cap, stres, timp pierdut, oboseală, altă tranşă de bani de strâns, avansul de 2+1 (cel mai des întâlnit)…etc, nu mai vreau, mi-e pur si simplu silă.
Dar, e contra voinţei mele şi iată că va trebui să o fac.
Cauza: cursul euro. Dar acuma stau şi mă întreb unde ajung, de la o chirie de 500 de euro (apartament cu trei camere, închiriat în vara 2008), împărţită la trei persoane, şi la un apartament de două camere la 350 euro împărţit la două persoane (între timp una dintre prietenele cu care stăteam s-a mutat cu prietenul). Popunem proprietarului actual să ne mai lase la preţ, acesta spune un NU hotărât…
Calcul simplu, 500:3=167 euro/persoană sau 350:2=175 euro, dar decât să plătesc 250 euro mai bine mă mut şi da, se va vedea o economie de 75 de euro, deci mă mut.
Bun, văd trei apartamente în weekend, un confort doi, frumuşel, nou nouţ ca să zic aşa (proaspăt renovat cap coadă), dar proprietarul vrea 350 euro, 2+1, după cum spuneam PLUS impozitul plătit pe suma asta, deci duce la vreo 400 şi se mai scade din economie, ca să nu mai zic că e greu de făcut rost de acei 2+1, respectiv 1050 de euro. Apropo de asta, mai vedem un apartament, tot 350 euro, confort 1 ce-i drept, însă arata groaznic, pereţi urâţi, baie urâtă fără niciun fel de îmbunătăţire…etc şi întrebăm totuşi cum doreşte omul banii şi zice 2+1, evident! Atunci noi replicăm 1+1 nu se poate? Şi acesta zice, păi cât înseamnă? 1050 de euro! E, păi e puţin, nu? Ce uşor e de spus când ai bani DOAR de încasat, nu?
În concluzie, după ce că ar trebui ca această criză şi aceste reduceri ale preţurilor de închiriere să fie în avantajul nostru, al celor care vor să închirieze tot proprietarul are mari pretenţii. Când de curând citesc un studiu realizat de o mare companie de consultanţă imobiliară care arată că cei care caută să închirieze nu mai fac contracte pe perioadă foarte lungă şi vor să stabilească preţurile cu proprietarii în lei. Unde, unde, unde sunt proprietari atât de flexibili în Bucureşti? Că vreau şi eu…..

Deşi în public dezvoltatorii şi agenţii imobiliari ţin coada sus, “în culise” deja se negociază preţuri în jur de 800 euro/m2 pentru apartamente nou-nouţe la cheie în zone gen Titan, Drumul Taberei sau Militari.  Da, exact acolo unde preţul oficial este încă de 1200 - 1500 euro/m2.  Asemenea oferte şi le fac dezvoltatorii între ei.  Mai precis ăia care au rămas fără bani către ăia despre care se ştie ca au făcut exitul la timp.

(mai mult…)

Do more with less.

Think green, use the screen.

Less is more.

Nu sunt un specialist în imobiliare, dar îmi fac datoria de jurnalist de criză şi relatez de lângă un bloc neterminat.

(mai mult…)

De la: *** <suport@***>

Data: 20 ianuarie 2009, 17:08

Subiect: Schimbare de program ***

(mai mult…)

Sunt convins ca daca se aduna toti alumni@ si pun umarul la o solutie, avem o sansa reala sa vedem “ceva” miscandu-se.

… ale faimoasei crize se numara si pauzele publicitare. Da, cele de la TV (sau chiar radio), care s-au redus considerabil ajungand pana la 5-7 minute in momentele de suspans maxim ale unui film. Si mai merita mentionat faptul ca cel putin jumatate din pauza o reprezinta “reclamele” la emisiuni si filme ce urmeaza a fi difuzate pe canalul respectiv. Si cu toate acestea supermarket-urile inca sunt pline, lumea tot cumpara produsele de care are nevoie, chiar si fara atata reclama, mai ales in Bucuresti. Si mergand mai departe pe firul cu “mai ales in Bucuresti” ma gandesc ca multe dintre reclame au fost facute pentru un anumit public tinta. Si de cele mai multe ori publicul respectiv nu este patura “de jos” a societatii noastre (cea mai afectata de criza din cate se pare si din pacate), ci chiar persoanele care umplu in contninuare strazile, mall-urile, Valea Prahovei sau supermarket-urile, cum foarte bine spunea si George. Ori acest public in continuare umple cosul si cu mai putina reclama TV, deci se poate si “mai rarut ca-i mai dragut”. Acum cred ca e momentul cautarii de noi modalitati de promovare a diferitelor servicii, produse, bunuri etc., cu costuri mai scazute si de ce nu, cu impact mai mare.

(mai mult…)

Personal, pot sa spun ca aceasta situatie numita si criza m-a luat pe sus inca de prin mai-iunie 2008.

(mai mult…)